Nu scriu poezii , aș găsi repede o scuză spunând că nu am inspirație , însă adevărul ar fi că mi-am pierdut talentul de a scrie poezie .

Pentru mine o poezie înseamnă un mesaj clar transmis prin niște cuvinte împletite atât de perfect , incât este imposibil să le parafrazezi .

Când eram mică , îmi plăcea să citesc povești ( acuma le detest ) și poezii ( acuma nu le prea citesc pentru că școala mi le bagă pe gât , doar unele-mi plac , cred că trebuie să le scriu în Cartea Roșie )

Consider , că o poezie este o poezie doar dacă are rimă . Cele fără rimă – sunt fără farmec pentru mine …

Când eram mică , Moș Crăciun mi-a adus o carte cu poezii , nu țin minte exact titlul , dar era special pentru serbări . 3 ani la rând am citit-o și recitit-o . Anume cartea aceea m-a făcut să scriu câteva …

Nu demult , am recitit una care am scris-o cu 6 ani în urmă . M-a fascinat … pentru că este o poezie veșnică pentru mine . De ce ? pentru că la o vârstă fragedă am putut să descriu niște stări care le-aș fi avut în viitor , adică acuma … Și nu mă-ndoiesc că voi continua să le am … Pentru mulți poate să nu însemne nimic , pentru mine înseamnă mai mult decât nimic …

Nostalgie

Mă uit cum cade

fiecare picătură de apă ,

Și privesc cum scade

viața mea oră cu oră .

Rămân doar amintirile

plăcute , sau mai puțin plăcute ,

În ele îmi înabuș zilele

în care cred că ,

nu pentru mine sunt făcute .

Advertisements