Mâinile mamei
Te-am vazut cum ți-ascundeai mâinile, pe rând
în spatele acelei frumoase doamne.
Le-am văzut și pe-ale ei, albe și catifelate –
îngrijite și imaculate.
Dar mamă, să știi, nu-i o rușine
să ai mâini muncite ca ale tale,
căci dacă ar fi dus viața pe care ai dus-o tu,
tot astfel de mâini ar fi avut.
Căci ea n-a pus vreodata mâna pe lemne,
nici n-a lucrat pământul mănos al lui Dumnezeu.
Nici n-au simțit mâinile ei, gerul mușcător,
și nici gheața n-au spart ca să facă apă de băut pentru vite.
N-au peticit niciodată, probabil, niște pantaloni,
și nici n-au cârpit ciorapi.
N-au atins niciodată un copil,
și nici n-au dezmierdat o frunte înfierbântată.
N-a stat cu mâinile adunate cu blândețe,
toată noaptea la căpătâiul lui.
N-au frecat niciodată podeaua bucătăriei,
nici vase n-au spălat, în fiecare zi.
N-au purtat de mâna un copil
care s-a rătăcit.
N-au făcut daruri de Craciun,
cu dragoste în suflet.
Nici mere nu au curățat,
și nici n-au pus conserve.
N-au avut niciodata bășici
și nici bătături de arătat la lume,
ca să se plângă de tot ce-au facut pentru alții,
și să se laude cu bunătatea lor
pe care eu o știu.
Așa că, vezi tu, mamă –
mâinile tale sunt drăgăstoase.
Și pun prinsoare că Dumnezeu va ști de toate astea
când te va întâmpina acolo sus.
Tommi Jo Casteel
Luminita said:
atita subtilitate si vulnerabilitate in cuvintele tale Alinus,te admir si mereu de voi admira!!!!!!!De fiecare data citesc textele tale cu multa curiozitate si pot sa stau ore in sir si sa-ti citesc articolele,nu conteaza ca le citesc de 2 sau mai multe ori unul si acelasi:D , cum stau si acum si citesc,in loc sa invat pentru examenul de geografie:D
alina-cătălina said:
de fapt , daca ai observat , nu sunt versurile mele 😛 , eiiii cum sa nu ma lauzi tu pe mine ? 🙂 iaca daca te-ai apuca tu de scris , eu chiar nu m-as dezlipi deloc de ecran 😀