Mergeam ieri pe lângă casă, îngândurată, și am auzit un fel de ceartă , repet : nu am ascultat , am auzit . El și ea care locuiesc împreună discutau problemele relației lor cu niște prieteni veniți în vizită se pare că . Nu știu eu dacă convorbirea lor aș fi putut s-o numesc discuție , cert este că eu auzeam destul de bine , chiar dacă nu stăteam cu paharul la ureche , cum fac unii 😀 .

Ea era nemulțumită de faptul că lui îi este rușine cu ea în fața părinților săi . Atunci când maică-sa îl suna, întreba dacă ea e lângă el sau nu . Adică ea presupune că mama lui are ceva de ascuns față de ea . Îi reproșa încontinuu faptul că părinții lui nu o respectă , pe când părinții ei îl iubesc la fel de tare ca și pe ea . Nu era de ajuns că se auzea totul de la un kilometru ( și asta nu din cauza faptului că avea o voce de operă) mai scăpa și niște cuvinte fooooooaaarte necenzurate , și toată asta de față cu prietenii lor . Tot ea era și nemulțumită de faptul că dacă (atenționez , nu când , ci dacă ) ei se vor căsători , vor locui la părinții lui  . El i-a răspuns că nu are bani de apartament . El nu avea chef de ceartă și încerca s-o oprească , pe când ea se folosea de faptul că prietenii sunt de față și are cui se plânge .

În cazul de față , oricât de femeie n-aș fi eu , nu găsesc nici o logică în faptele ei . Nu mi-a plăcut absolut deloc astfel de comportament și ceea ce am auzit , dar chiar n-aveai cum să-ți astupi urechile . M-am oprit din mers și mă gândeam : ”Oare cât o s-o mai țină ? ”

Cei doi pretind că se iubesc , repet , pretind . De ce zic eu asta ? Nuuu , eu nu am nimic cu ei , pur și simplu în 5 minute înțelegi foooarte multe . În cazul de față , chiar nu merge faza cu : Mai bine o dată să vezi , decât 5 ori să auzi . Am auzit o dată și mi-a fost de-ajuns . Ce fel de iubire poate să fie asta ? Nu degeaba se pune că iubirea e o taină în duet . Taină.

De ce la noi deseori se practică obiceiul ăsta de a ”scoate gunoiul din casă” ? La ce bun ? Bine , eu înțeleg când 2 prietene (nu contează numărul ) se întâlnesc și discută despre una , despre alta : că așa-s femeile ( nu doar ele ) , deși eu nu prea practic obiceiul ăsta . Asta ține de viața personală și cu cât știu mai puțini , cu atât mai bine . În fine , nu era vorba despre mine aici. Toată lumea are probleme de genul ăsta , dar nu toți tratează problemele astfel . De ce să transformi problemele relației tale într-o dezbatere aproape publică ? Chiar este atât de plăcut să știe toți cu cine ai fost tu ieri și azi ?

Alt lucru care-l observ eu în societatea noastră când vine vorba de relații este obsesia . Și anume obsesia celor necăsătoriți de a-și face planuri de viitor prea devreme și anume căsătoria . Mai ales fetele nemăritate . Nici nu este un an de când sunt împreună și ea visează la rochia albă , copii și gospodărit . Și ca și în cazul de față , se începe cunoașterea cu părinții . Părinții încep să se încuscrească : mai în glumă sau în serios . Și după ce încep să cunoască părinții , automat îi trec în categoria : viitori socri , nu , mai bine zis deja SOCRI . Logic , chiar dacă nimeni nu pomenește de o eventuală căsătorie , ambii , sau mai bine zis ea, deja se vede în viitor mireasă . Ca mai târziu să se întâmple ceva foarte neplăcut , care ulterior se transformă în despărțire , apoi vine suferință și nu știu mai ce . Peste puțin timp , ea o să-l ierte , chiar dacă ceea ce a făcut el este de neiertat , și apoi lucrurile vor deveni la fel . O să apară fericirea iluzorică precum că s-au regăsit cele 2 jumătăți și din urmă o să vină și frica aceea că lucrurile oricum pot să se repete . Pentru că ceea ce s-a întâmplat o dată se va întâmpla de mai multe ori . Astfel, apare controlul . Căutatul prin buzunare , schimbarea sau oferirea reciprocă a parolelor pe diverse site-uri , vizualizarea sms-urilor , apelurilor pierdute , efectuate și primite, verificarea regulată a listelor de contacte , anchetarea în detalii : „ Cu cine ai fost ?” ” Cine era aia ? ” ”Să nu te mai apropii de ea ” etc.  Dar , pe de altă parte își va călca pe inimă și va răbda , va răbda totul chiar dacă nu vrea asta ,  mințindu-se întruna că până la urmă asta înseamnă fericire : să ai pereche , nu contează ce fel de om e acel de lângă tine , important că este .

Și astfel, ajungem fără să ne dăm seama, la mentaliatea prăfuită , cea de 100 de ani în urmă . Tre să te măriți atunci când te întreabă , chiar dacă celui de alături nici prin gând nu vrea să-i treacă să te întrebe . Oare ăsta-i matriarhat ? … 😀

Advertisements