Scoate-o ! Scoate-o ! Dă-o jos , te rog mult . Fă-o să dispară , așa cum mi-ai dizolvat sufletul . A rămas doar rugina și amintirea , nimic mai mult , nimic mai praf , nimic mai ros și scurs…

N-am știut , n-am știut cum să mă port , sunt vinovată . Prăbușește-mă !

Pentru că am știut să-ți fiu vânt , zdrobește-mă

Pentru că am știut să înghit cenușa din tine , urăște-mă

Pentru că am fost fluture în loc de viespe , distruge-mă

Pentru că ți-am șoptit atunci când trebuia să te strig , aruncă-mă

Pentru că am transformat pietrele-n petale , strivește-mă

Pentru că încă continui să iert și să te cred , omoară-mă

Dar, te rog să nu-mi uiți numele , nu ăsta de acum , ci cel de cândva …

p.s. : și încă ceva , măcar acum : SCOATE-ȚI MASCA !

 

Advertisements