E trecut de 5 dimineața și eu n-am somn , cred că nu degeaba mi l-a furat cineva 🙂
Anul ăsta a fost pentru mine mai diferit decât ceilalți ani pentru că am trecut de la etapa de elevă la cea de studentă , și asta spune muulte , foarte multe 😀

În 2011 am înțeles cât de dragi îmi sunt foștii colegi , pentru că fiecare din ei mi-a lăsat o urmă care nu poate fi ștearsă de nici o ploaie, oricât de torențială n-ar fi ea . Dacă tot sunt la capitolul școală nicidecum nu voi uita să menționez și faptul că am avut parte de profesori minunați care au transformat școala banală de zi de zi într-o școală a vieții . Nu voi uita niciodată cuvintele frumoase care le-au spus ei la adresa mea  și n-am să uit nici faptul că ei au contribuit mult la formarea personalității mele : bună sau rea , asta deja alții trebuie să o spună 😀

Studenția a venit la început cu o dezamăgire care a fost acoperită mai târziu , dar tot a rămas . Colegii mei de grupă sunt niște oameni foarte interesanți de la care am avut ce învăța până acum . Unii din profesorii de la facultate merită o plecăciune  din partea mea , pentru că am furat de la ei multe cunoștințe care îmi vor folosi neapărat 🙂

Chiar dacă am avut fericita ocazie să întâlnesc OAMENI care o să devină mai tarziu și mai mari , oameni care am ajuns să-i respect și să-i admir pentru felul lor de a fi , n-am putut să nu dau și de oameni care îmi vine și acum să-i scutur bine , pentru ca măcar așa să curgă  falsitatea și minciuna din ei  , dar înțeleg foarte bine că dacă am să fac asta n-o să mai rămână nimic din ei , pentru că asta face parte din ”integritatea” lor .

Anul ăsta am înțeles cât sunt de neputincioasă atunci când am vrut cu tot dinadinsul să ajut o prietenă să treacă dincolo de naivitatea în care a băgat-o cineva și de fapt , mi-am dat seama că nu mai pot face nimic . Astfel , am ajuns să cred în bibelourile de cristal care trebuiesc șterse de praf  și păstrate cu grijă , știind că suferința oricum va veni și vor fi multe răni adânci … Nu pot decât să las mâinile în jos , îmi vine să mă ascund în pământ de rușine pentru că nu pot să ajut          oamenii care nu vor să-i ajut …

Tot în acest an am înțeles că nu e bine să urăști oamenii care poartă  multe măști , pentru că nu mai are rost să încerc să-i demaschez odată ce știu ce este dincolo de mască . Într-o zi se vor demasca singuri , să n-am eu grijă de asta 🙂

Anul ăsta familia mea a mai cunoscut un membru : pisicul meu Schwarzunel . Eu știu cât de copilăroasă par atunci când povestesc despre el (”de parcă n-ar mai avea lumea motani”) , dar ca al meu te asigur că nimeni nu are 😀 Este o ființă mică care ne-a adus multe trăsnăi și odată cu ele și muulte bucurii 🙂

A fost un an frumos plin cu de toate  și sper că următorul va fi și mai fructuos și frumos 🙂

Advertisements