Tags

, , , , ,

Gerul de-afară mă face să doresc vara , nu s-o doresc , dar s-o implor să vină odată . La cât de mult iubesc eu iarna , anul ăsta am ajuns să urăsc zilele astea ale splendidei mele doamnă IARNĂ .

Azi am auzit un cântec la care țin foarte mult pentru că îmi place mesajul care îl transmite . Cum l-am auzit mi-am amintit de pățania mea care a avut loc cu vreo 5 veri în urmă .

Eram la bunica , evident ( dacă nu trec o vară măcar pe la bunica , atunci vara e pierdută ) , era noaptea târziu (simt și acum aerul acela răcoare și roua de la 11 noaptea , sentimentul acela de relaxare totală după o zi fierbinte ) și stăteam întinsă pe iarbă în grădină și căscam gura la stele . Unii iubesc soarele , ploaia , luna … eu iubesc cerul senin și stelele, în fața lor simt că timpul se înveșnicește pentru moment . Așa cum stăteam eu concentrată la stele și îmi alintam urechile cu șoaptele greierilor, întorc capul și hotărăsc să mă ridic din iarbă, văd două luminițe mari , păreau de trei ori mai mari ca stelele care le vedeam eu și mă gândeam că sunt stele căzătoare și mă uit eu mai bine și văd că nu cad : ”Măi ce să fie asta ? Eu tot aștept să cadă și ele nu cad ” Atunci îmi vine în cap cântecul ” Stelele care cad nu pier , stelele care cad se duc spre un alt cer :D”

Nu las eu lucrurile așa și mă apropii mai mult și mor de râs : era o VACĂ 😀 Sărmănica de ea n-avea somn , da eu mă gandeam că ochii ei sunt stele 😀

Advertisements