Nu îl avea lung, dar se pare că soarele și-a scăldat razele în părul lui și le-a uitat acolo.

Cele două cicori rotunde și jucăușe erau ochii lui care se ascundeau în privirea mea și nu voiau să se oglindească în altă parte.
Am devenit fără să vreau o prizonieră… Prizoniera zâmbetului sincer și dulce care îi aparținea lui. Recunosc, era contagios.Așa că buzele mele i-au răspuns la fel.

Din toată gălăgia care putea să-i fure atenția, el își ținea capul neclintit spre mine. Mă privea și îmi zâmbea sincer și dulce, pentru că mai mult de atât nu știe să facă încă…

O zi are mai multe ore decât vârsta lui în luni.

Este o bomboană de băiețel care m-a cucerit de la prima vedere. Atât de tare, încât mi-am zis pentru prima dată: ”Vreau și eu unul la fel! Mânca-l-ar Cătălina de bombonel :).”

Advertisements