Îl văd. Razele de soare s-au transformat în reflectoare și mi-l arată în toată splendoarea. Mocasini de un albastru electric, blugi de culoarea cerului senin, maioul alb imaculat și sacoul azuriu  îi formează un stil original. Țepii negri și ochelarii întunecați îi adaugă un mister aparte. ”Încântător!”, îmi zic. Cineva trece pe alături și îmi distrage atenția, dar nu pentru mult timp. Întorc capul să-l revăd. Și surpriză: alături de el e cineva, probabil că drag lui, deși gesturile lui arată o lipsă de tandrețe evidentă. Ea îl va face tătic în curînd. Și n-are timp omu de afecțiuni mărunte, n-are timp s-o țină de mână măcar, pentru că… fumează! Da, țigara e mult mai importantă decât familia lui.

Și-am zis: ”Până te faci bărbat, mai ai de crescut, băiete. Ce păcat că băieții pot avea copii. Cine știe, poate fiul său îl va educa. Tot răul spre bine, dac-o fi sănătos și mai puternic decât prostia fără limite a lui taică-su…”

Advertisements