Ești condamnat la sclavie. Ai soare, ai mare, ai frunze, ai flori, ai aer, ai zâmbet, ai rouă, ai curcubeu, ai stropi. Ei și? Cine dă doi bani pe asta? Nimeni. Te storc. În fiecare zi. Zic că o fac pentru binele tău. Un bine pe care ți l-ai asumat. Ți-l asumi în fiecare zi. Le ești dator. Da. Nu știi asta. Dar, te-ai născut cu datorii. Le datorezi tinerețe învăluită în raze de soare, amintiri nefabricate, vise ruinate și dorințe neconcepute. Raze de soare pe care nu le vei mai simți niciodată, care nu te vor mai încălzi, vor trece prin tine, fierbinți, dar reci pentru tine. Amintiri care vor deveni ipoteze lăsate pentru mai târziu. Pentru când vei avea timp. Pentru când vei ajunge la sfârșitul plimbării dinainte de somn. Vise ruinate care se vor nărui odată cu ultimul strop de sacrificiu. Vise. Vei ajunge să urăști ziua când s-au născut în venele tale. Vei ajunge să le adormi dormind. Pe toate. Se vor topi în tine ca gheața în torța mânuită de ei. Dorințe care vor dispărea din memorie. Răpite de amnezie. Furate de ei. Vânzătorii de viață. Călăii cu aură.

Marionetă. Acesta e scenariul lor pentru tine. Păpușă drăguță cu inima de ață. O jucărie perfectă.

Advertisements