Tags

, ,

Eu stau vertical și tălpile-mi sunt orizontale. Mintea trăiește într-un labirint de sticlă. Văd și înțeleg că sticla mă sufocă și mă blochează în drumul spre liniște, dar nu o pot sparge. Sunt într-o letargie totală. Sunt în apă. Ajung la fundul lacului cu o mână în aer. Poate mă observă norocul. Și mă scoate la suprafață. Îmi doresc malul mai mult decât aerul. Îmi doresc aerul mai mult decât apa. Nu le pot avea. Pentru că nu știu unde sunt. Nici eu, nici ele…

Până acum credeam că trăiesc într-o cușcă. Îmi ziceam că totul se va rezolva până voi găsi cheia. Am încercat să rup cușca disperată că nu găsesc cheia. Astăzi am înțeles că nici cheia și nici cușca nu pot fi găsite nicăieri. În această zi am înțeles că eu sunt cușca. Eu sunt și cheia.

Eu nu mai știu cine sunt…

Advertisements