Tags

, ,

Moldovenii sunt etichetați permanent. Nu e o noutate. Pe lângă statisticile mondiale, cel mai des ei sunt autorii acestor etichetări. Una dintre incriminările aduse moldovenilor este că ei nu zâmbesc pe stradă. Am și încercat exercițiul de a zâmbi uitându-mă la cei din jurul meu și da, unele reacții au fost oripilante. Azi încerc să găsesc oarecum o justificare a acestui fapt. Oi fi având dreptate sau nu, nu știu.

Eu nu cred că moldovenii au cum să zâmbească dimineața. Îi și înțeleg. Un motiv comun ar fi: serviciul. Cum naiba să zâmbești pe stradă când știi că te îndrepți pentru 9 ore într-un infern? Partea financiară e doar o parte din acest infern. Per ansamblu, moldovenii de rând, care circulă cu transportul public și care chiar MERG cu picioarele lor pe stradă sunt foarte prost plătiți. Se cam știe. O simt cel mai bine cei care închiriază o locuință și cei care sunt nevoiți să arunce banii prin farmacii. Când te gândești de unde să mai rupi și să mai scoți ca să poți supraviețui, nu ți-e de zâmbet.

După cum ziceam, partea financiară e doar o parte. Cealaltă este stresul sau presiunea psihologică. Ambele vin în cele mai multe cazuri din partea șefului sau angajatorului. Noi tot zicem că schimbarea spre bine vine de la fiecare. Cred că e adevărat. Dar schimbările eficiente și de durată vin anume de la șefi. Peștele fără coadă rămâne pește, da cel fără cap, nu. Un om poate trăi fără un picior sau o mână, dar fără creier-nu. Sper să fie clară ideea.

Eu nu mă apuc să discriminez acum, să zic că există o diferență imensă dintre șeful și șefa de Moldova. Nu am de unde să știu asta. O să vorbesc despre șefa de Moldova. Sunt concluziile mele pe baza observațiilor proprii și spusele altora.

Șefa de Moldova are întotdeauna dreptate. Nu contează dacă greșește sau nu. Dacă îi propui o idee fără ca să-ți acorde permisiunea de a deschide gura, îți zice: ”Tu să taci, că nu știi!”. Instrumentul principal de disciplinare a angajatului ei este cel mai primitiv dintre toate: URLETUL. Dacă îi spui să te respecte și să nu strige la tine, ea îți zice calm: ”Tu nu ai argumente!”.

Ea vrea să arate permanent că este puternică, adică dură și cruntă. Ăsta e motivul pentru care nu zâmbește niciodată. Zâmbește doar atunci când face o glumă, la care râde doar ea sincer. Și mai zâmbește atunci când practică sportul ei preferat: INSULTA. Își insultă angajații după cum are chef. Dacă ei tac, ea râde, sugerându-le astfel să nu se supere.

Când vine la serviciu, își întrerupe angajații în timp ce ei lucrează și îi roagă cu un glas rece și un ton de ordin să-i facă ei o cafea. Vezi Doamne, e umilitor să-ți miști fundul și să-ți faci o cafea singură. Îți cad mâinile, nu alta.

Și spre seară le reproșează tuturor de ce nu reușesc să intre în timp.

De cele mai multe ori, șefa de Moldova nu are copii și nici n-o să-i aibă. Bebelușul ei este compania și poate mașina. Dacă o angajată o anunță că este însărcinată, ea fierbe de mânie și poate de invidie. Ea nu are cum să simtă bucuria asta.

Dacă se întâmplă să aibă copii, le vorbește permanent angajaților ei despre aceștia, dar nu oricum. Copiii ei trebuie să fie un exemplu pentru angajați. Ei sunt cu mult mai buni, decât subalternii ei.

Dacă cineva are nevoie să plece într-o anumită zi mai devreme, chiar dacă și-a terminat lucrul, pe șefă o apucă rabia. Nu se poate așa ceva! Cum? Ora e oră. Cu cinci minute mai devreme nu ai voie să pleci. Categoric nu. Ea nu are de unde să știe ce înseamnă să vrei să pleci acasă. Pe ea o așteaptă singurătatea între 4 pereți. Și toți sunt de vină pentru asta.

Cea mai ”eficientă” modalitate pentru ea de a-și verifica angajații este controlul permanent. Dacă ar putea verifica ce se întâmplă în gândurile lor… ar fi perfect. Poate se va rezolva și problema asta în timp. Ea știe cum să conducă o companie. Așa că nimic nu e imposibil. Dar până atunci le verifică poșta, istoria site-urilor vizualizate etc. și toate astea pe ascuns. Să nu știe ei.

Ea nu le va spune angajaților ei că îi apreciază, nu îi motivează cu nimic. Doar cu urlete și cu insulte. Se va lăuda cu ei doar în fața străinilor, atunci când face o prezentare a companiei. Dar parcă și atunci tot ea este cea mai deșteaptă. Meritele sunt numai ale ei. Ea i-a condus. Succesul este al ei și numai al ei. Ea a obținut ce vrea, ei sunt temporari. Totul este temporar. Ea este veșnică.

Ea se hrănește cu succesul. Dar nu știe ce e dragostea. Și nu va ști. Dar la ce bun să fii pe un vârf, știind că nu te iubește nimeni?

Advertisements