Azi m-a apucat o nostalgie cred că din cauza răcorii de seară, stelelor, a lunii dar și pentru că greierii …
evadare bibliofilă
23 Friday Aug 2013
Posted Cărți
in23 Friday Aug 2013
Posted Cărți
inAzi m-a apucat o nostalgie cred că din cauza răcorii de seară, stelelor, a lunii dar și pentru că greierii …
20 Saturday Jul 2013
Posted Cărți
inThis gallery contains 2 photos.
Am citit într-un grup păreri foarte proaste despre cartea asta. Evident nu este recomandată celor care așteaptă descrierile săruturilor sub …
28 Sunday Oct 2012
Posted Cărți
inO carte care te învață multe…
Intriga de la început și loviturile verbale de K.O. ale Luciei, m-au făcut să o admir și să vreau să-i urmăresc gesturile, însă a ajuns să mă dezamăgească prin comportamentul ei ușuratic. Nu o pot înțelege, dar nici n-o pot condamna, deoarece consider că un bărbat trebuie să-ți pătrundă întâi în minte, în inimă și-apoi în corp.
Dăruim dragoste pentru a primi dragoste și aici greșim cel mai mult.
Suntem nefericiți deoarece credem că noi trebuie să iubim, să avem dragostea. Pentru a fi salvați, trebuie să facem un lucru simplu, pe care însă îl socotim cel mai greu dintre toate: să dăm de la noi ceea ce dorim cel mai mult. Nu să avem, ci să dăm. Numai astfel putem învinge.
04 Wednesday May 2011
Este o carte cu multă , muuuultă descriere . Și, chiar dacă este multă , ceea ce de fapt nu e prea important , este o descriere frumoasă și gingașă . Eu când citeam , mă gândeam : “Uite cât de sărac este vocabularul meu , uite câte sunt în jurul meu de văzut și de analizat , uite cum îmi zboară mie mintea acumaaa 😀 Mie care nu prea îmi place lirismul , (viața e plină de lirism dramatic ) , recunosc , aici m-a mișcat , așa un pic , macar cu vreo câțiva centimetri … nu mulți , că eu-s de piatră de multe ori , greu mă topesc .
Dacă la început mi s-a părut plictisitoare , pentru că era acțiune puțină , doar așa , pentru că stările sufletești rezultate din acțiuni să poată umple vreo 10 pagini de detalii , atunci spre sfarsit când Catul Bogdan a primit prima scrisoare de la Lorelei – eu chiar nu o puteam lăsa din mâini !
Sfârșitul m-a dat gata , bănuiam eu de la început așa în colțul minții că ar fi putut fi un astfel de final , dar nu i-am dat voie minții să mă convinga de asta .
Mi-a placut caracterul lui Luli , pentru că mă regăseam în acțiunile ei , dacă aș fi fost în locul ei aș fi procedat la fel . Ce-i drept , deoarece nu stiam eu ce punea ea la cale așteptam cu maaare nerăbdare o păruiala dintre ea și Gabriela ( pentru că o merita din plin ) 😀
Pe Gabriela o văd egoistă … Aș putea s-o apar și să spun că dragostea orbește oamenii , însă ea își dădea fooaarte bine seama de ce și-a împlinit visul până la urmă . Oare lui Luli i-ar fi plăcut ce-a făcut ea ? Bine , nu numai ea , pentru că Tani al ei nu a fost nevinovat . De ce nu i-a arătat scrisorile lui inainte de a pleca cu cine altcineva decât inginerul ? Asta i-ar fi lamurit multe și ar fi fost mai fericit …
Ei bine , prea multă viață le dau eu acestor personaje inocente , dar , cred ca autorul asta a și urmărit . Consider că s-ar putea face un film bun pe seama cărții , însă n-ar fi ușor de realizat , pentru că această carte nu vine ca un scenariu , trebuie modificată în așa fel încât să păstreze suspansul . Iar , din multă descriere nu prea faci suspans …
06 Sunday Mar 2011
Posted Cărți
inDa , este ultima carte citită de mine și-mi place … Eu sunt pretențioasă când vine vorba de cărți , ori nu-mi place că-i prea multă descriere ori că sunt prea multe evenimente și nu reușesc să țin pasul cu ele , sau uneori pur și simplu mă deconectez și tre să încep pagina de la început pentru că nu m-am concentrat destul . Știu , singura vinovată sunt eu , tre să încetez să mai fiu distrată …
Această carte este pe cât de simplă , pe atât de uimitoare . Vorbele pur și simplu curg , personajele sunt atât de adevărate , încât le vezi în fața ochilor . Atunci când citești pătrunzi într-o lume , parcă cu totul alta , dar atât de actuală!
Mi-e dor de acele timpuri … chiar dacă e absurd să spun mi-e dor , pentru că nu le-am trăit . În lumea acestor frunze de dor îmi văd bunicii , și încep să-i înțeleg . Naivitatea oamenilor de atunci te copleșește atât de frumos !
Felul în care autorul descrie lumea văzută de un copil , glumele care vin exact la timp , și mai ales felul de a trăi al oamenilor , erau optimiști , unica grijă a lor era : să nu mai fie război , dacă nu este război totul se rezolvă !
Asta e atitudinea care trebuie s-o avem cu toții !
“Pământul l-a înzestrat pe om cu înțelepciunea tihnei , iar cerul i-a dat harul bucuriilor . E cea mai sfântă sărbătoare a sufletului – bucuria – și nu are margini fericirea omului , precum margini n-are minunea unui cer albastru de vară , ce-și freamătă seninul vărsând potoape de lumină la legătura fiecărei semințe , iar harnicul nostru pământ , culegând această lumină , o răsădește în mireasma gingașă a florilor , în freamătul pădurilor adânci, în țepușele spicelor de grâu , adică în toate celea cărora le zicem noi viață . “